Antreprenor în Economia Socială - Cod COR: 112032

Descrierea ocupaţiei:

Competenţele antreprenoriale generale se referă la capacitatea unui individ de a pune ideile în practică. Aici intră creativitatea, inovaţia, asumarea riscurilor, precum şi capacitatea de a planifica şi de a implementa proiecte în scopul atingerii obiectivelor. Aceasta sprijină indivizii nu numai în viaţa lor de zi cu zi, dar şi la locul de muncă, făcându-i conştienţi de contextul muncii lor, făcându-i capabili să profite de oportunităţi şi constituie temelia pentru deprinderi şi cunoştinţe mult mai specifice cerute de cei care stabilesc sau contribuie la o activitate socială ori comercială. Aceasta trebuie să includă conştientizarea valorilor etice şi să promoveze buna guvernare.

Cunoştinţe, deprinderi şi atitudini esenţiale care au legătură cu această competenţă

Cunoştinţele necesare includ capacitatea de a identifica oportunităţi pentru activităţi personale, profesionale şi/sau de afaceri, cuprinzând o frescă a problematicii, care să arate contextul în care oamenii trăiesc şi lucrează, cum ar fi o bună cunoaştere a mersului economiei, a oportunităţilor şi provocărilor cu care se confruntă un angajator sau o organizaţie. Indivizii trebuie să fie, de asemenea, conştienţi de latura etică a spiritului întreprinzător şi de faptul că pot fi un exemplu de bine, cum ar fi comerţul cinstit sau acţiunile sociale. Deprinderile se raportează la managementul de proiect proactiv(incluzând, de ex., capacitatea de a planifica, organiza, gestiona, conduce şi delega, analiza, comunica, raporta, evalua şi înregistra), reprezentare efectivă şi negociere, precum şi la capacitatea de a lucra atât individual, cât şi în colaborare cu echipa. Capacitatea de a aprecia şi identifica punctele tari şi slabe, de a evalua şi de a-şi asuma riscuri, dacă apar, şi când ele sunt justificate, este esenţială. O atitudine antreprenorială se caracterizează prin iniţiativă, atitudine proactivă în viaţa personală şi socială la fel ca şi în timpul orelor de lucru. Aceasta include, de asemenea, o motivare şi o determinare în a veni în întâmpinarea obiectivelor, daca există scopuri personale şi ţinte comune cu alte persoane, inclusiv la locul de muncă.

 

Antreprenorul în Economia Socială

Antreprenoriatul social se referă la:

Abordări sustenabile, inovative şi practice aplicate în beneficiul societăţii în general, cu accent pe cei care sunt marginalizaţi şi săraci; Un termen care semnifică o abordare unică a problemelor economice şi sociale, o abordare transversală mai multor sectoare şi discipline. 3 Fundamentarea în anumite procese şi valori care sunt comune fiecărui antreprenor social, indiferent dacă domeniul său de specialitate este educaţia, sănătatea, reforma socială, dreptul muncii, mediul, dezvoltarea economică, agricultura etc. sau dacă organizaţiile create sunt entităţi profit sau nonprofit. Un antreprenor social recunoaşte o problemă socială şi utilizează principii antreprenoriale pentru a crea, organiza şi gestiona o entitate care să producă schimbare socială. În timp ce antreprenorii de afaceri măsoară de obicei performanţa în termeni de profit şi valoare adăugată, antreprenorii sociali îşi măsoară succesul prin impactul pe care îl au asupra societăţii. Deşi antreprenorii sociali lucrează deseori prin intermediul organizaţiilor nonprofit şi a grupurilor cetăţeneşti, mulţi dintre ei lucrează în sectorul guvernamental şi privat. Rezultatele preliminare ale cercetării Economiei Sociale (conform Raportului anexat) la nivel naţional evidenţiază tradiţia dezvoltării formelor de Economie Socială încă din sec. al XIXlea, cu aproape 150 de ani înainte ca aceasta să înceapă să fie promovată ca un concept în sine. Astfel, primele iniţiative specifice economiei sociale apar în România în jurul anului 1850, când se publică statutele casei de păstrare şi împrumutare– formă de organizare cooperatistă. În documentele de politică socială, termenul de economie socială a fost prima dată menţionat în Planul naţional antisărăcie şi de promovare a incluziunii sociale 2002. Cel mai recent document care dezvoltă obiectivele menţionate este Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială 2008 – 2010. Centrul Internaţional de Cercetare şi Informare asupra economiei publice, sociale şi a cooperativelor (CIRIEC) a propus următoarea definiţie: „Economia Socială include şi organizaţiile private organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, care prestează servicii necomerciale pentru gospodării şi ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însuşite de agenţii economici care le creează, controlează sau finanţează“. Liniile directoare ale Economiei Sociale au fost stipulate în 2002 în Carta principiilor economiei sociale, promovată în cadrul Conferinţei Permanente Europeane a Cooperativelor, Societăţilor Mutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor (CEP-CMAF) reţea astăzi cunoscută ca Social Economy Europe:

 prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de capital;

 asocierea voluntară şi deschisă;

 controlul democratic al membrilor (nu se referă la fundaţii, deoarece acestea nu au membri);

 combinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor şi/sau a interesului general;

 apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi responsabilităţii;

 gestiunea autonomă şi independenţa faţă de autorităţile publice;

 majoritatea excedentelor - utilizate pentru atingerea unor obiective de dezvoltare durabilă şi pentru prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.

Conform aceleiaşi Carte, Economia Socială cuprinde două subsectoare majore: cel comercial (de afaceri) şi cel necomercial.

Atribuţii si responsabilităţi

Antreprenorii sociali sunt persoane ce oferă soluţii inovatoare celor mai presante probleme sociale ale societăţii. Sunt persoane ambiţioase şi talentate, adresând probleme sociale majore şi oferind noi idei pentru transformări pe scară largă. Antreprenorii sociali identifică ceea ce nu funcţionează şi rezolvă problema schimbând sistemul, multiplicând soluţia şi convingând întreaga societate să facă un salt înainte, mai degrabă decât lăsând nevoile societăţii în mâinile autorităţilor sau ale sectorului privat. Antreprenorii sociali sunt deseori pasionaţi de ideile lor, dedicându-şi viaţa modificării parcursului în sectorul lor. Sunt în acelaşi timp vizionari şi realişti, preocupaţi de implementarea practică a viziunii lor dincolo de orice altceva.

Uneltele şi instrumentele de lucru utilizate

Antreprenorul social prezintă idei care sunt uşor de folosit, uşor de înţeles, etice şi care implică sprijin larg pentru a maximiza numărul persoanelor locale care vor acţiona, vor prelua ideea şi o vor implementa. Cu alte cuvinte, fiecare antreprenor social este un recrutor în masă al unor transformatori în plan local – un model care demonstrează că cetăţenii care îşi canalizează pasiunea în acţiune pot face aproape orice. Un vizionar pragmatic care produce schimbări sociale sustenabile, sistemice şi pe scară largă printr-o nouă invenţie, o abordare diferită, o aplicare mai riguroasă a tehnologiilor şi strategiilor cunoscute, sau printr-o combinaţie a celor menţionate mai sus.

Unităţile de competenţă dobândite:

- Realizarea studiului de fezabilitate

- Elaborarea planului de afaceri

- Gestionarea afacerii

Desfăşurarea cursurilor:

  • 20 ore de teorie
  • 40 ore de pregătire practică

Acte necesare:

      • act de identitate (buletin, carte de identitate)
      • certificat de naştere
      • certificat de căsătorie (dacă este cazul)
      • diploma de studii