Certificatele de calificare profesională eliberate de către Centrele de Evaluare din cadrul S.C. Afacov Consulting Group S.R.L., S.C. Aida S.R.L. şi S.C. Sibaro S.R.L. din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, sunt recunoscute la nivel naţional şi în statele membre ale Uniunii Europene, conform prevederilor O.G. 129/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste certificate sunt emise de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educatiei, şi se eliberează persoanelor care au finalizat programe de formare profesională din următoarele categorii:

        • Programe de calificare nivel 1;
        • Programe de calificare nivel 2;
        • Programe de calificare nivel 3.

Faţa certificatului de calificare profesională conţine:

        • Seria si numărul certificatului;
        • Datele de identificare ale cursantului (nume, prenume, CNP, data naşterii, locul naşterii, părinţi);
        • Perioada desfăşurării cursului;
        • Denumirea cursului;
        • Durata cursului;
        • Furnizorul de formare profesională;
        • Data promovării examenului;
        • Media promovării examenului;
        • Calificarea obţinută. 

Se semnează de către Directorul şi secretarul Centrului de formare, precum şi de preşedintele comisiei de examinare, iar în colţul din dreapta sus este aplicat timbrul sec.

Suplimentul descriptiv al certificatului conţine:

        • Tipul certificatului, seria şi numărul acestuia;
        • Calificare / ocupaţia obţinută şi codul Nomenclator / Codul COR al acesteia;
        • Denumirea furnizorului de formare care a eliberat certificatul;
        • Nivelul de calificare şi sistemul de evaluare;
        • Baza legală pentru eliberarea certificatului;
        • Nivelul studiilor pentru participarea la program;
        • Tipul de program de formare şi durata acestuia în ore;
        • Competenţele profesionale dobândite; 

 

Se semnează de către Directorul şi secretarul Centrului de formare, precum şi de preşedintele comisiei de examinare.

ORDIN Nr. 4543/468 din 23 august 2004 

pentru aprobarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale 


Emitent: MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII 
Nr. 4.543 din 23 august 2004 
MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI 
Nr. 468 din 8 septembrie 2004


Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 5 octombrie 2004


Având în vedere prevederile art. 10 alin. (5) din Hotarârea Guvernului nr. 410/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale art. 17 din Hotarârea Guvernului nr. 737/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, luând în considerare prevederile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 37 alin. (1) şi (2) din Hotarârea Guvernului nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, ministrul educaţiei şi cercetării şi ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei emit următorul ordin:


ART. 1 
Se aprobă Procedura de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, prevazută în anexa care face parte integranta din prezentul ordin. 
ART. 2 
Se aprobă utilizarea certificatelor cu sigla Consiliului pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare - COSA, cu seria A, de la numărul 001501 pâna la numarul 025000, cu aplicarea timbrului sec al Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, ca urmare a preluării activităţii Consiliului pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor. 
ART. 3 
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. 
ART. 4 
Direcţia generală pentru învatamânt preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Direcţia politici forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Consiliul National de Formare Profesională a Adulţilor vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. 

Ministrul educaţiei şi cercetării,                                 Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, 
Alexandru Athanasiu                                                Dan Mircea Popescu 

ANEXA 1 
PROCEDURA 
de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale


CAP. 1 
Dispoziţii generale 
ART. 1 
Prezenta procedură reglementează punerea în aplicare a prevederilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată. 
ART. 2 
Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor coordonează la nivel naţional activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale. 
ART. 3 
Pentru punerea în aplicare a prezentei proceduri sunt utilizaţi următorii termeni, definiţi astfel: 
a) competenţa profesională este capacitatea unei persoane de a utiliza cunostinţe teoretice, deprinderi practice şi atitudini specifice pentru a realiza activităţile cerute la locul de muncă; 
b) standardul ocupaţional/standardul de pregătire profesională este documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie, respectiv calificare;
c) unitatea de competenţă defineşte o activitate majoră a unei ocupaţii şi rezultatul asociat acesteia; 
d) elementul de competenţă descrie o activitate-cheie, ca parte a unei unităţi de competenţă, şi rezultatul asociat acesteia;
e) criteriul de realizare reprezintă etalonul calitativ asociat îndeplinirii cu succes a activităţii descrise în elementul de competenţă sau rezultatului acestei activităţi; 
f) gama de variabile cuprinde totalitatea contextelor şi condiţiilor în care pot avea loc activităţile descrise în unitatea de competenţă; 
g) ghidul pentru evaluare furnizează informaţii generale privind dovezile necesare pentru demonstrarea competenţei definite în unitatea de competenţă; 
h) metoda de evaluare este procedura prin care se culeg dovezi de competenţă. Metodele de evaluare recomandate sunt: autoevaluare, observare directă, test oral, test scris, proiect, simulare sau demonstraţie structurată, rapoarte din partea altor persoane, portofoliu de lucrări realizate anterior datei evaluării; 
i) instrumentul de evaluare reprezintă metoda de evaluare operaţionalizată şi cuprinde obiectivele evaluării, rezultatul aşteptat şi modalitatea de apreciere a rezultatului obţinut; 
j) dovezile de competenţă sunt rezultatele aplicării instrumentelor de evaluare, ca de exemplu testul scris rezolvat de candidat, fişa de înregistrare a testului oral, fişa de observare directă a activităţilor realizate de candidat în condiţii reale sau simulate de muncă, proiectul realizat de candidat, lucrări realizate anterior procesului de evaluare, rapoarte de la terţi privind demonstrarea competenţei de către candidat, anterioare procesului de evaluare; 
k) evaluarea competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale este procesul de colectare a dovezilor de competenţă şi judecarea lor în raport cu cerinţele standardului ocupaţional/standardului de pregătire profesională; 
l) centrul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale este persoana juridică de drept public sau privat care este autorizată în conditiile prezentei proceduri să organizeze procese de evaluare şi să certifice competenţele profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale; 
m) candidatul este persoana care se înscrie voluntar în procesul de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale; 
n) evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă recentă de muncă şi/sau de coordonare în ocupaţiile/calificările pentru care este desemnat de centrul de evaluare să efectueze evaluări şi care este certificat de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, pe baza standardului ocupaţional "evaluator de competenţe profesionale". 
ART. 4 
Standardul SR EN 45013:1993, ISO 17024, "Criteriile generale pentru organismele de certificare ce efectuează certificarea personalului", specifică criteriile generale pe care trebuie să le respecte un organism de certificare a personalului pentru a fi recunoscut la nivel naţional şi internaţional ca fiind competent şi fiabil să asigure funcţionarea unui sistem de certificare a personalului, indiferent de sectorul implicat. Pentru uzul prezentei proceduri se preiau din standardul menţionat mai sus criteriile de evaluare, precum şi urmatoarea definiţie: 
- certificatul de competenţe este certificatul emis pe baza regulilor unui sistem de certificare ce indică existenţa încrederii adecvate ca persoana numită este competentă să efectueze anumite servicii. Certificatul de competenţă trebuie să conţină data emiterii şi perioada de validitate sau data expirării. 
ART. 5 
Procesul de evaluare a competentelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale are urmatoarele caracteristici: 
a) este voluntar; 
b) se raportează la standardul ocupaţional/standardul de pregatire profesională: evaluarea competenţelor se efectuează în raport cu criteriile de realizare descrise în standardul ocupaţional/standardul de pregatire profesională; 
c) se desfaşoară în timp şi spaţiu: în sistemul de evaluare bazat pe standarde ocupaţionale/standarde de pregatire profesională, colectarea dovezilor de competenţă rezultă din aplicarea metodelor de evaluare în diferite contexte şi la momente diferite; 
d) este independent de procesul de pregatire profesională: evaluarea pe baza standardelor ocupaţionale/standardelor de pregatire profesională permite recunoaşterea competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale; 
e) se finalizează, pentru fiecare unitate de competenţă, cu rezultatul "competent" sau "încă nu competent". 
ART. 6 
Principiile care stau la baza procesului de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale sunt:

a) validitate: evaluarea se bazează pe dovezi de competenţă care provin din activităţile descrise în standardul ocupaţional/standardul de pregătire profesională; 
b) credibilitate: evaluarea foloseşte metode care conduc cu consecvenţă la acelaşi rezultat; 
c) imparţialitate: evaluarea permite implicarea tuturor celor interesaţi, fără predominarea vreunui interes particular; 
d) flexibilitate: evaluarea se adaptează la nevoile candidaţilor şi la particularităţile locului de muncă; 
e) confidenţialitate: datele privind modul de desfăşurare şi rezultatul procesului aparţin beneficiarului; 
f) simplitate: procesul de evaluare este uşor de înţeles şi de aplicat de către toate persoanele implicate. 

CAP. 4 
Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale 
ART. 25 
Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoaşterii competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, pe baza unui standard ocupaţional/standard de pregătire profesională, se adresează unui centru autorizat pentru ocupaţia/calificarea respectivă. 
ART. 26 
Evaluarea se poate face pentru toate unităţile de competenţă din cadrul unui standard ocupaţional/standard de pregătire profesională sau doar pentru una ori mai multe unităţi de competenţă din respectivul standard, în funcţie de cererea persoanei în cauză. 
ART. 27 
(1) Fiecare candidat depune o cerere în scris la un centru autorizat pentru ocupaţia/calificarea pentru care solicită evaluarea şi certificarea. 
(2) În vederea evaluării competenţelor profesionale corespunzătoare unei ocupaţii/calificări, fiecărui candidat îi este repartizat un evaluator de competenţe profesionale care răspunde de punerea în aplicare a întregului proces de evaluare. 
ART. 28 
(1) Înainte de intrarea în procesul de evaluare propriu-zis, candidatul analizează, asistat de evaluatorul de competenţe profesionale, propria performanţă profesională în raport cu conţinutul standardului ocupaţional/standardului de pregătire profesională. 
(2) Evaluatorul de competenţe profesionale explică şi detaliază, la cerere, conţinutul şi prevederile standardului ocupaţional/standardului de pregătire profesională. 
(3) În functie de rezultatul autoevaluării, evaluatorul de competenţe profesionale recomandă candidatului să intre în procesul de evaluare pentru întregul standard sau pentru o parte a acestuia ori să nu intre în procesul de evaluare.

(4) Decizia de a intra în procesul de evaluare aparţine candidatului, care anexează la cererea depusă unitaţile de competenţă pentru care doreşte să fie evaluat, din lista unităţilor de competenţă ale standardului pus la dispoziţia sa de către evaluatorul de competenţe profesionale. 
ART. 29 
(1) Evaluatorul de competenţe profesionale prezintă candidatului metodele de evaluare care vor fi utilizate şi stabileşte programul de desfăşurare a procesului de evaluare de comun acord cu candidatul. 
(2) Programul de desfaşurare a evaluării este aprobat de conducerea centrului. 
ART. 30 
(1) Fiecare centru stabileste modalitatea concreta de evaluare, astfel încât metodele aplicate să conducă cu consecvenţă la demonstrarea competenţei în ansamblul ei. 
(2) Este obligatoriu ca testul scris şi o metodă de demonstrare practică a competenţei să facă parte din orice combinaţie a metodelor aleasă de centrul/evaluatorul de competenţe profesionale. 
(3) Durata procesului de evaluare se stabileşte de fiecare centru în functie de specificul şi de complexitatea ocupatiei/calificarii, fara a depasi 30 de zile. 
ART. 31 
Dovezile de competenţă produse de candidat pe parcursul evaluării sunt analizate şi judecate de evaluatorul de competenţe profesionale în raport cu cerinţele standardului ocupaţional/standardului de pregătire profesională. Decizia privind competenţa candidatului se stabileşte pentru fiecare unitate de competenţă pentru care a fost evaluat candidatul. 
ART. 32 
(1) Daca în urma evaluarii candidatul nu este multumit de decizia "înca nu competent", raportată la anumite unităţi de competenţă, are dreptul de a face contestaţie, pe care o depune la centrul de evaluare în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei. 
(2) Centrul desemnează un alt evaluator de competenţe profesionale care organizează un nou proces de evaluare pentru unităţile de competenţă care fac obiectul contestaţiei. 
ART. 33 
Persoanele declarate competente în urma procesului de evaluare primesc un certificat de competenţe profesionale pentru unităţile de competenţe în care au fost declarate competente. 

CAP. 5 
Eliberarea, gestionarea şi arhivarea certificatelor de competenţe profesionale 
ART. 34 
(1) În temeiul art. 4 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 132/1999 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National de Formare Profesională a Adulţilor, republicată, acesta tipăreşte şi gestionează certificatele de competenţe profesionale. 
(2) Certificatele de competente profesionale au recunoastere nationala si regimul actelor de studii. 
(3) Modelul certificatului de competenţe profesionale este prevazut în anexa nr. 7.

ART. 35 
Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor eliberează centrelor, contra cost, pe baza de proces-verbal de predare-primire, formularele de certificate de competenţe profesionale solicitate. 
ART. 36 
(1) Evidenţa eliberării certificatelor de competenţe profesionale de către centre se ţine prin următoarele documente: 
1. Registrul general al persoanelor evaluate, conform modelului prezentat în anexa nr. 8; 
2. Registrul de gestionare a certificatelor de competenţe profesionale, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 9; 
3. Registrul de evidenta nominala a eliberarii certificatelor de competente profesionale, al carui model este prevazut în anexa nr. 10; 
4. cotorul caietului de certificate de competente profesionale emise. 
(2) De asemenea, centrele pastreaza pentru fiecare candidat evaluat urmatoarele documente: 
a) cererea de înscriere în procesul de evaluare; 
b) dosarul de evaluare împreuna cu dovezile de competenta culese. 
ART. 37 
(1) Documentele prevăzute la art. 36 sunt formulare cu regim special, se completează conform instrucţiunilor în vigoare, se numerotează, se parafează şi se certifică pentru conţinut şi număr de pagini de către conducerea centrului. 
(2) Documentele cu regim special se gestionează de către o persoană desemnată de conducerea centrului şi se păstrează în dulapuri metalice care prezintă siguranţă. 
(3) Arhivarea acestor documente se face în conditiile prevazute de legislaţia în vigoare. 
(4) Cel puţin o data pe trimestru, conducătorul centrului verifică situaţia acestor documente. 
ART. 38 
(1) Completarea certificatelor de competenţe profesionale se face prin dactilografiere, prin scriere la calculator sau de mâna de către persoana desemnată în acest scop de conducerea centrului. Această persoană va semna la rubrica "secretar". 
(2) Certificatul de competenţe profesionale se completează cu tuş sau cerneală neagră, corect, citet şi fără ştersături. Numele şi prenumele titularului şi ale evaluatorului se scriu fără prescurtări, cu litere mari de tipar. 
(3) Certificatul de competenţe profesionale se semnează de către conducătorul centrului în care s-a desfaşurat procesul de evaluare, pe semnătura acestuia aplicându-se ştampila centrului, şi de către secretarul centrului. 
ART. 39 
(1) Certificatul de competenţe profesionale se eliberează titularului, sub semnatură, pe baza actului de identitate, în termen de cel mult 30 de zile de la evaluare. 
(2) În situatii excepţionale, certificatul de competenţe profesionale se eliberează unei persoane împuternicite, pe bază de procură autentificată de notariat. Procura se păstrează în arhiva centrului. 
ART. 40 
(1) Formularele certificatelor de competenţe profesionale deteriorate sau completate greşit, cu ştersături, adăugări suplimentare, cu ştampila aplicată necorespunzător se anulează cu aprobarea conducerii centrului, prin scrierea cuvântului "ANULAT", cu litere mari de tipar, pe toată diagonala imprimatului, atât pe certificat, cât şi pe cotor. 
(2) Menţiunea respectivă se face şi în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de competenţe profesionale. 
ART. 41 
(1) Dispariţia unor formulare de certificate de competenţe profesionale este anunţată imediat de către centru Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor. 
(2) Formularele certificatelor menţionate la alin. (1) sunt declarate "nule" prin publicarea unui anunţ de către centru în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. 
(3) Certificatele de competenţe profesionale pot fi anulate si în temeiul unei hotarâri judecatoreşti definitive şi irevocabile. În acest caz se face menţiunea în Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de competenţe profesionale, precizându-se numarul şi data hotarârii, precum şi instanţa care a pronunţat-o. 
(4) Seria şi numărul certificatelor de competenţe profesionale anulate în conformitate cu prevederile alin. (1) si (3) sunt comunicate Consiliului Naţional de Formare Profesionala a Adultilor. 
ART. 42 
(1) În cazul pierderii sau distrugerii certificatului de competenţe profesionale original, în baza unei cereri scrise a solicitantului, centrul eliberează un duplicat al acestuia, întocmit pe baza documentelor aflate în arhiva centrului. 
(2) Cererea de eliberare a duplicatului este însoţită de urmatoarele acte, care se arhivează cu titlu permanent: 
a) declaraţia scrisă, dată de titularul certificatului de competenţe profesionale, în care sunt cuprinse toate elementele necesare pentru identificare, împrejurarile în care certificatul a fost pierdut, precum şi alte precizări care sa confirme dispariţia certificatului respectiv; 
b) dovada publicarii pierderii certificatului de competente profesionale în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a; 
c) copie de pe actul de identitate. 
ART. 43 
(1) Duplicatul certificatului de competente profesionale se întocmeste pe un formular identic cu cel original si se elibereaza conform prezentei proceduri. 
(2) Pe duplicat se completeaza în clar numele si prenumele evaluatorului si ale conducatorului centrului. În cazul în care nu sunt înscrise în clar numele persoanelor mentionate mai înainte, se completeaza "(ss) indescifrabil". 
(3) Pe duplicat se face mentiunea "duplicat", sub care semneaza conducatorul în functie al centrului si se aplica stampila centrului. 
(4) În Registrul de evidenţă nominală a eliberării certificatelor de competenţe profesionale, la duplicat se înscrie, cu cerneala rosie, menţiunea "duplicat", precizându-se seria şi numărul certificatului original. 
(5) În Registrul de evidenta nominala a eliberarii certificatelor de competente profesionale, la rubrica certificatului original, precum şi pe cotorul certificatului original se menţionează, cu cerneală roşie, seria şi numărul duplicatului. 
(6) În cazul în care un centru autorizat şi-a încetat activitatea, cererea de eliberare a duplicatului se adresează Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, care completează şi eliberează duplicatul, cu respectarea regulilor cuprinse în alineatele precedente. În acest caz se aplica ştampila Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor şi semnătura preşedintelui acestuia. 
ART. 44 
(1) Termenul pentru eliberarea duplicatelor este de 30 de zile de la data înregistrării cererii. 
(2) Duplicatele se eliberează o singură dată, fapt ce se aduce la cunostinţă titularilor. 
În cazul încetarii activitatii autorizate, centrul este obligat să predea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, pe bază de proces-verbal, toate documentele prevăzute la art. 37, arhiva şi certificatele de competenţe profesionale rămase necompletate.

Model eliberat după procesul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale:

ORDONANŢA GUVERNULUI nr. 129/2000 
privind formarea profesională a adulţilor


CAPITOLUL I 
Dispoziţii generale

ART. 1 - În sensul prezentei ordonanţe, adulţii sunt persoanele care au vârsta la care pot stabili raporturi de muncă şi pot participa la programe de formare profesională, în condiţiile legii.


ART. 2 - (1) Adulţii au drepturi egale de acces la formare profesională, fără discriminări pe criterii de vârsta, sex, rasă, origine etnică, apartenenţa politică sau religioasă.
(2) Societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi alte unităţi aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unităţile şi instituţiile finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori, vor lua toate măsurile să asigure condiţii salariaţilor pentru a avea acces la formare profesională. Drepturile şi obligaţiile ce revin angajatorilor şi salariaţilor în perioada în care salariaţii participă la programele de formare profesională vor fi prevăzute în contractul colectiv sau, după caz, în contractul individual de muncă.
(3) Persoanele aflate în cautarea unui loc de muncă pot participa, în conditiile legii, la programele de formare profesionala organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de alţi furnizori de formare profesională autorizaţi, în condiţiile legii.
ART. 3 - Formarea profesională a adultilor are ca principale obiective:
a) facilitarea integrării sociale a indivizilor în concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţei muncii;
b) pregătirea resurselor umane capabile să contribuie la creşterea competitivităţii forţei de muncă;
c) actualizarea cunostinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale în ocupaţia de bază, precum şi în ocupaţii înrudite;
d) schimbarea calificării, determinată de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau de modificări ale capacităţii de muncă;
e) însuşirea unor cunoştinţe avansate, metode şi procedee moderne necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
ART. 4 - (1) Formarea profesională a adulţilor cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizată prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învatamânt.
(2) Formarea profesională iniţiala a adulţilor asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc de muncă.
(3) Formarea profesională continuă este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe.
ART. 5 - (1) În sensul prezentei ordonanţe, competenţa profesională reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat în standardul ocupational.
(2) Competentele profesionale se dobândesc pe cale formală, non-formală sau informală care, în sensul prevederilor prezentei ordonanţe, se definesc astfel:
a) prin calea formală se înţelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesională;
b) prin calea non-formală se înţelege practicarea unor activităţi specifice direct la locul de muncă sau autoinstruirea;
c) prin calea informală se înţelege modalităţile de formare profesională neinstituţionalizate, nestructurate şi neintenţionate - contact nesistematic cu diferite surse ale câmpului socio-educaţional, familie, societate sau mediu profesional.
(3) Formarea profesională a adulţilor se organizează pentru iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare, recalificare definite astfel:
a) iniţierea reprezintă dobândirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi minime necesare pentru desfăşurarea unei activităţi;
b) calificarea reprezintă ansamblul de competenţe profesionale care permit unei persoane să desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii;
c) perfecţionarea constă în dezvoltarea competenţelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări;
d) specializarea este o formă specifică de formare profesională care urmareşte obţinerea de cunoştinţe şi deprinderi într-o arie restrânsa din sfera de cuprindere a unei ocupaţii;
e) recalificarea constă în obţinerea competenţelor specifice unei alte ocupaţii sau profesii, diferită de cele dobândite anterior.
ART. 6 - (1) Formarea profesională a adulţilor se poate realiza, în condiţiile prevazute de prezenta ordonanţă, de către persoane juridice de drept public sau privat, iar în cazul uceniciei, şi de către persoane fizice, denumite în continuare furnizori de formare profesională.
(2) Furnizorii de formare profesională prevăzuţi la alin. (1) pot presta servicii de formare profesională, cu respectarea standardelor de pregătire profesională, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.
(3) Furnizori de formare profesională pot fi şi centrele de formare profesională, cu sau fără personalitate juridică înfiinţate, potrivit legii, de persoane juridice de drept public sau privat.
ART. 7 - (1) Formarea profesională a adulţilor se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire, profesii, ocupaţii, meserii şi specialităţi, ţinându-se seama de nevoile angajatorilor, de competenţele de bază ale adulţilor, de cerinţele posturilor pe care aceştia le ocupă şi de posibilitaţile lor de promovare sau de încadrare în muncă, precum şi de cerinţele de pe piaţa muncii şi aspiraţiile adulţilor. În cadrul formării profesionale a adulţilor funcţionează sistemul de credite transferabile. Pe baza cumulării acestora se poate atesta dobândirea de competenţe profesionale noi.
(2) Formele de realizare a formării profesionale a adulţilor sunt:
a) cursuri organizate de furnizorii de formare profesională;
b) cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţilor proprii;
c) stagii de practică şi specializare în unităţi din ţară sau din străinătate;
d) alte forme de pregătire profesională prevazute de lege.


CAPITOLUL II 
Organizarea formării profesionale a adulţilor

ART. 8 - (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la propunerea Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor, în baza planurilor nationale de dezvoltare si de actiune, a programelor de guvernare si a strategiilor sectoriale, elaboreaza politici şi strategii naţionale privind dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a adulţilor, pe care le supun spre aprobare Guvernului.
(2) Strategiile sectoriale şi teritoriale privind formarea profesională a adulţilor se elaborează de ministere, agenţii naţionale şi alte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, după caz, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă îndeplineşte urmatoarele atribuţii în domeniul formării forţei de muncă:
a) coordonează la nivel naţional activitatea de formare profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, potrivit legii, pune în aplicare politicile şi strategiile privind calificarea şi recalificarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;
b) organizează programe de formare profesională pentru aceste categorii de adulţi prin centre proprii, prin centre private sau prin furnizori de formare profesională autorizaţi;
c) atribuie programe de formare profesională prin încredinţare directă, prin selecţie de oferte sau prin licitaţie, în condiţiile legii.
ART. 9 - Pentru realizarea formării profesionale a propriilor salariaţi, angajatorii vor consulta organizaţiile sindicale sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor în vederea elaborării planurilor de formare profesională în concordanţă cu programele de dezvoltare şi cu strategiile sectoriale şi teritoriale.
ART. 10 - Formarea profesională a adulţilor se realizează prin programe de formare profesională ce cuprind totalitatea activităţilor de pregătire teoretică şi/sau practică în vederea realizării obiectivelor de formare de competenţe pentru un anumit domeniu.
ART. 11 - (1) Programele de formare profesională se organizează de furnizorii de formare profesională pentru ocupaţii, meserii, specialităţi şi profesii, denumite în continuare ocupaţii, cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România - C.O.R., precum şi pentru competenţe profesionale comune mai multor ocupaţii.
(2) Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, cu consultarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, a Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor, a Consiliului pentru Standarde Ocupationale si Atestare, a ministerelor, a agentiilor nationale, a celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si a organizatiilor profesionale, vor elabora Registrul national al calificarilor profesionale din România, care va fi aprobat si actualizat prin hotarâre a Guvernului.
ART. 12 - (1) Programele de formare profesionala asigura dobândirea unor competente profesionale în conformitate cu standardele ocupationale recunoscute la nivel national, aprobate în conditiile reglementarilor legale în vigoare.
(2) Standardul ocupational este documentul care precizeaza unitatile de competenta si nivelul calitativ asociat rezultatelor activitatilor cuprinse într-o ocupaţie.
ART. 13 - Furnizorii de formare profesională care solicită organizarea de programe de formare profesională în ocupatii pentru care nu există standarde ocupaţionale pot elabora proiecte de standarde ocupaţionale care vor fi supuse spre aprobare în conditiile reglementărilor legale în vigoare.
ART. 14 - (1) Programele de formare profesională cuprind, în principal, urmatoarele elemente:
a) obiectivele programului de formare profesională exprimate în competenţele profesionale ce urmează să fie dobândite de fiecare persoană care urmează programul;
b) durata de pregătire pentru realizarea obiectivelor propuse;
c) numărul minim şi maxim de participanţi pentru un ciclu sau o serie de pregătire;
d) calificarea persoanelor cu atribuţii de instruire teoretică şi practică, denumite în continuare formatori;
e) programa de pregătire;
f) mijloacele şi metodele prin care asigură transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor practice necesare ocupaţiei respective;
g) dotările, echipamentele şi materialele necesare formării;
h) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.
(2) Programa de pregătire poate fi structurată pe module cuantificate în credite transferabile.
(3) Furnizorii de formare profesională care organizează programe şi pentru persoane cu nevoi speciale vor adapta programele în mod corespunzător în vederea asigurării accesului egal si nediscriminatoriu al acestor categorii de persoane la formarea profesională.
(4) În vederea utilizării superioare a resurselor umane şi materiale, furnizorii de formare profesională se pot asocia, în condiţiile legii, cu unităţi sau instituţii de învatamânt acreditate, care desfaşoară activităţi de formare profesională.
ART. 15 - Participanţii la programele de formare profesională nu pot fi obligaţi să participe la alte activităţi decât cele prevăzute în programa de pregătire.
ART. 16 - (1) Furnizorii de formare profesională care organizează programe finalizate cu certificate de calificare recunoscute la nivel naţional încheie contracte de formare profesională cu participanţii la aceste programe.
(2) Modelul contractului de formare profesională, prevăzut la alin. (1), se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe, prevazute la art. 47.
(3) Furnizorii de formare profesională vor înregistra contractele de formare profesională la direcţiile generale judeţene de muncă şi solidaritate socială sau a municipiului Bucureşti, după caz.
ART. 17 - (1) Formarea profesională se poate realiza şi prin ucenicie la locul de muncă, prin care absolvenţii de gimnaziu, cu sau fără certificat de capacitate, pot obţine o calificare profesională.
(2) Condiţiile în care se desfaşoară formarea profesională prin ucenicie la locul de muncă, drepturile şi obligaţiile ucenicului şi ale furnizorului de formare profesională se reglementează prin normele metodologice elaborate pentru aplicarea prezentei ordonanţe.


CAPITOLUL III
Autorizarea furnizorilor de formare profesională

ART. 18 - (1) Furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională, numai dacă au prevazut în statut sau, dupa caz, în autorizaţia pentru desfaşurarea unor activităţi independente, activităţi de formare profesională şi sunt autorizaţi în condiţiile legii.
(2) Programele postuniversitare de educaţie permanentă furnizate de instituţiile de învatamânt superior acreditate, precum şi alte programe de formare profesională a adulţilor de nivel universitar, organizate în învatamântul superior, se supun numai mecanismelor specifice de autorizare şi acreditare academică.
(3) Angajatorii pot organiza programe de formare profesională pentru salariaţii proprii, în baza cărora eliberează certificate de absolvire recunoscute numai în cadrul unităţilor respective.
(4) Certificatele prevazute la alin. (3) au recunoaştere naţională numai dacă angajatorii sunt autorizaţi ca furnizori de formare profesională.
ART. 19 - (1) Activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională va fi coordonată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
(2) În vederea autorizării furnizorilor de formare profesională, Consiliul Naţional de Formare Profesionala a Adulţilor poate înfiinţa comisii de autorizare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare comisii de autorizare. 
ART. 20 - (1) Comisiile de autorizare sunt constituite din 5 membri, din care un preşedinte şi 4 experţi sau specialişti din domeniul ocupaţiilor pentru care se face autorizarea.
(2) Membri în comisiile de autorizare sunt:
a) directorul direcţiei generale judeţene de muncă şi solidaritate socială, respectiv a municipiului Bucureşti, care are calitatea de preşedinte;
b) un expert sau specialist al inspectoratului şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
c) un expert sau specialist al agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
d) un expert sau specialist, reprezentant al asociaţiilor patronale reprezentative la nivel judeţean, propus prin consens;
e) un expert sau specialist al organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel judeţean, propus prin consens. 
(3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisiile de autorizare pot folosi şi alţi experţi sau specialişti pe domenii ocupaţionale. Pentru activitatea desfaşurată, membrii comisiilor de autorizare şi specialistii sunt indemnizaţi pe baza unor tarife stabilite de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
(4) Cheltuielile necesare pentru plata indemnizaţiilor membrilor comisiilor de autorizare, precum şi ale specialiştilor pe domenii ocupaţionale, folosiţi de aceste comisii, se efectuează din venituri extrabugetare ale Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, conform art. 26.
(5) Sediile comisiilor de autorizare se află la direcţiile generale judeţene de muncă şi solidaritate socială, respectiv a municipiului Bucureşti.
(6) Pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisiile de autorizare sunt ajutate de secretariate tehnice, care au sediul la direcţiile generale judeţene de muncă şi solidaritate socială sau la Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti. Secretariatele tehnice sunt formate din două persoane desemnate de directorul direcţiei generale judeţene de muncă şi solidaritate socială din personalul propriu. În municipiul Bucureşti secretariatul tehnic este format din două persoane desemnate de directorul general al Direcţiei generale de munca şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, din personalul propriu.
ART. 21 - (1) Comisiile de autorizare au urmatoarele atribuţii:
a) autorizează furnizorii de formare profesională;
b) ofera consultanţă şi informaţii furnizorilor de formare profesională;
c) monitorizează activitatea furnizorilor de formare profesională şi organizarea examenelor de absolvire şi, după caz, retrag autorizaţia acestora;
d) coordonează organizarea examenelor de absolvire la terminarea cursurilor de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare profesională şi alte forme specifice.
(2) Secretariatele tehnice au urmatoarele atribuţii:
a) primesc dosarele furnizorilor de formare, verifică conţinutul şi organizează evidenţa acestora;
b) înaintează preşedintelui comisiei de autorizare dosarul furnizorului de formare profesională;
c) înregistrează tabelele nominale cu participanţii la programele de formare profesională, care au încheiat contracte cu furnizorii.
ART. 22 - (1) Autorizarea furnizorilor de formare profesională se face pe baza criteriilor de evaluare, pentru o perioadă de 4 ani.
(2) Autorizarea se acordă pentru fiecare dintre ocupaţiile pentru care furnizorii de formare profesională organizează programe de formare profesională.
(3) Filialele furnizorilor de formare profesională şi centrele de formare profesională, fără personalitate juridică, sunt considerate unităţi distincte şi se supun separat procedurii de autorizare.
(4) Autorizarea se certifică printr-un document a cărui formă, conţinut şi regim de eliberare se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului educaţiei şi cercetării.
ART. 23 - (1) Criteriile de evaluare a furnizorilor de formare profesională au în vedere urmatoarele elemente:
a) programul de formare profesională;
b) experienţa furnizorilor de formare profesională şi rezultatele activităţii lor anterioare obţinerii autorizării sau în alte programe de formare profesionala pe care le-au realizat, daca este cazul;
c) resursele necesare desfăşurării programelor de formare profesională.
(2) Pentru a fi autorizaţi, furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada ca realizează programele de formare profesională cu formatori care au profiluri sau specialitatea corespunzătoare programei de pregătire. Începând cu 1 ianuarie 2010, pentru a fi autorizaţi furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada că realizează programele formare profesională cu formatori care au pregatirea pedagogică specifică formarii profesionale a adulţilor şi pregătirea de specialitate corespunzatoare programei de pregătire.
ART. 24 - (1) Autorizarea poate fi retrasă de comisia de autorizare daca se constată nerespectarea condiţiilor de autorizare şi a programelor pentru care furnizorul de formare profesională a fost autorizat sau dacă, în mod repetat, rezultatele la examenele de absolvire sunt nesatisfăcătoare.
(2) Furnizorul de formare profesională căruia i s-a retras autorizarea poate să solicite o nouă autorizare numai după un an de la data comunicării retragerii.
(3) Furnizorul de formare profesională căruia i s-a retras de două ori autorizarea pentru aceeaşi ocupaţie pierde dreptul de a mai organiza programe de formare profesională pentru aceasta. 
ART. 25 - Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor are urmatoarele atribuţii în activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesională:
a) îndruma metodologic, coordonează şi controlează activitatea comisiilor de autorizare şi a secretariatelor tehnice ale acestora;
b) aprobă programele-cadru de formare profesională, definită conform art. 4, în baza cărora furnizorii de formare profesională elaborează programele de formare profesionala prevăzute la art. 10;
c) în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează criterii şi proceduri de evaluare a furnizorilor de formare profesională în vederea autorizării sau retragerii autorizaţiei, precum şi metodologia certificării formării profesionale a adulţilor;
d) rezolvă contestaţiile depuse de furnizorii de formare profesională în legatură cu activitatea comisiilor de autorizare; 
e) monitorizează furnizorii de formare profesională.
ART. 26 - (1) Pentru acoperirea cheltuielilor de autorizare furnizorii de formare profesională vor plăti taxe de autorizare, care se gestionează în regim extrabugetar de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
(2) Nivelul taxelor de autorizare este de 3 salarii medii pe economie.
(3) Sumele încasate din taxele de autorizare necheltuite pâna la sfârsitul anului se reportează în anul următor, pentru a fi utilizate cu aceeasi destinaţie.
(4) Din taxele de autorizare plătite de furnizorii de formare profesională se vor suporta cheltuielile pentru funcţionarea comisiilor de autorizare, cheltuielile cu salarizarea secretariatelor tehnice, cheltuielile materiale pentru servicii şi cheltuielile de capital.
ART. 27 - Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor întocmeşte Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor, care cuprinde toţi furnizorii de formare profesională autorizaţi.


CAPITOLUL IV
Evaluarea şi certificarea formării profesionale a adulţilor

ART. 28 - Participanţii la programele de formare profesională şi persoanele care se califică prin ucenicie la locul de muncă susţin examene de absolvire la terminarea stagiilor de pregătire teoretică sau practică.
ART. 29 - (1) Examenul de absolvire reprezintă un set de probe teoretice şi/sau practice prin care se constată dobândirea competenţelor specifice programului de formare profesională.
(2) Examenul de absolvire se susţine în fata unei comisii constituită din 2/3 specialişti din afara furnizorilor de formare profesională şi 1/3 reprezentanţi ai furnizorilor de formare profesională care au organizat programul de formare profesională.
(3) La examen pot asista şi reprezentanţi ai beneficiarilor programelor de formare profesională.
ART.30 - Metodologia certificării formării profesionale a adulţilor, elaborată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului educaţiei şi cercetării şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 31 - (1) În funcţie de tipul programului şi de formele de realizare a formării profesionale, furnizorul de formare profesională autorizat poate elibera următoarele tipuri de certificate:
a) pentru cursuri de calificare sau recalificare şi pentru ucenicie la locul de muncă, certificat de calificare profesională;
b) pentru cursuri şi stagii de iniţiere, precum şi pentru cursuri şi stagii de perfecţionare sau de specializare, certificat de absolvire.
(2) În cazul programelor de formare profesională structurate pe module, la terminarea fiecărui modul, după susţinerea testului de evaluare, se eliberează certificat de absolvire cu menţionarea competenţelor profesionale dobândite, cuantificate în credite transferabile.
(3) Certificatele de calificare profesională şi de absolvire sunt tipărite de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, poartă antetul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi au regimul actelor de studii.
(4) Formularele certificatelor de calificare profesională şi, respectiv, de absolvire se pun la dispoziţie furnizorilor de formare profesională, contra cost, de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin direcţiile generale judeţene de muncă şi solidaritate socială şi, respectiv, a municipiului Bucureşti.
(5) Certificatele de calificare profesională sau de absolvire se eliberează însoţite de o anexă în care se precizează competenţele profesionale dobândite.
ART. 32 - La cererea persoanei care doreşte să fie evaluată, în vederea obţinerii unui certificat cu recunoaştere naţională, competenţele profesionale dobândite pe cale formală sau informală finalizate cu certificate care nu au recunoaştere naţională în condiţiile prezentei ordonanţe, precum şi competenţele profesionale dobândite pe cale non-formala, pot fi evaluate de centrele de evaluare autorizate. Procedura de evaluare şi certificare va fi reglementată prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului educaţiei şi cercetării.


CAPITOLUL V
Finanţarea formării profesionale a adulţilor

ART. 33 - Formarea şi evaluarea rezultatelor formării profesionale a adulţilor se finanţează din urmatoarele surse:
a) fonduri proprii ale angajatorilor;
b) bugetul asigurărilor pentru şomaj;
c) sponsorizări, donaţii, surse externe atrase;
d) taxe de la persoanele participante la programele de formare profesională.
ART. 34 - Societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, unităţile cooperatiste, regiile autonome şi alte instituţii pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor, cheltuieli care se deduc, după caz, din impozitul pe profit sau impozitul pe venit.
ART. 35 - Instituţiile finantaţe din fonduri extrabugetare pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională a salariaţilor din aceste venituri.
ART. 36 - Instituţiile finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale pot finanţa cheltuielile cu formarea profesională a salariaţilor din surse bugetare sau extrabugetare, potrivit bugetelor proprii aprobate.
ART. 37 - (1) Pe perioada în care participa la programe de formare profesională finanţate de angajatori salariaţii primesc drepturile salariale stabilite potrivit contractului individual de muncă pentru program normal de lucru.
(2) Angajatorii suportă cheltuielile de deplasare pentru participarea la programele de formare profesională, dacă aceste programe se desfaşoară în altă localitate decât cea în care salariatul îşi are locul de muncă.
ART. 38 - Salariaţii care, la cererea angajatorului, participă la programe de formare profesională pe o perioadă de cel puţin 3 luni, încheie cu acesta acte adiţionale la contractele individuale de muncă, prin care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile după absolvire.
ART. 39 - Programele de formare profesională, organizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă se finanţează din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.
ART. 40 - (1) Finanţarea formării profesionale se poate realiza şi din sponsorizări, donaţii sau din surse externe.
(2) Condiţiile şi formele în care se acordă furnizorilor de formare profesională sprijin financiar din surse externe vor corespunde legislaţiei în vigoare sau prevederilor acordurilor internaţionale de cooperare la care România este parte.


CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale


ART. 41 - (1) Programele de formare profesională care au început înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua, până la finalizare, în condiţiile stabilite prin actele normative aflate în vigoare la data începerii acestor programe.
(2) Furnizorii de formare profesională care au în derulare programe mai pot funcţiona în aceasta calitate cel mult 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante. Dupa aceasta data, acestia pot functiona numai daca sunt autorizati.
ART. 42 - (1) Furnizorii de formare profesională care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe au în derulare programe de formare profesională în vederea dobândirii unor competenţe pentru care nu există standarde ocupaţionale, după finalizarea acestor programe, îşi pot continua activitatea, numai în conditiile prezentei ordonanţe.
(2) În cazuri speciale se pot organiza programe de formare profesională pentru dobândirea de competenţe pentru care nu există standarde ocupaţionale, numai cu aprobarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării
ART. 43 - Furnizorii de formare profesională autorizaţi sunt scutiţi de plata TVA pentru operaţiunile de formare profesională.
ART. 44 - Furnizorii de formare profesională vor pune la dispoziţie direcţiilor teritoriale de statistică datele solicitate de acestea, referitoare la activităţile de formare profesională a adulţilor.

ART. 45 - (1) Institutul Naţional de Statistică va include în programul sau de activitate cercetarea statistică periodică a formării profesionale a adulţilor.

(2) Metodologia de realizare a cercetării statistice aferente formării profesionale a adulţilor, precizarea indicatorilor urmăriţi şi a modului de calcul al acestora, precum şi periodicitatea acestei cercetări vor fi stabilite de Institutul Naţional de Statistică în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.
ART. 46 - Ministerul Muncii şi Solidăritaţii Sociale, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, exercită controlul asupra modului în care este organizată şi se desfasoară formarea profesională a adulţilor.
ART. 47 - Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului norme metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe, în termen de 90 de zile de la data publicării legii de aprobare a acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Îndrumar pentru evaluarea competenţelor profesionale

  Autoritatea Naţională pentru Calificări (fostă CNFPA) este autoritatea naţională care coordonează şi controlează activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale. Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale se face pe baza unui standard ocupaţional şi oferă garanţia că persoana certificată a demonstrat că are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor descrise în acel standard.

  Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a aplica, transfera şi combina cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, cu scopul de a realiza activităţile cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional de referinţă. Competenţa profesională este dată de îmbinarea şi utilizarea armonioasă a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate.

  A fi competent înseamnă: 
- a aplica cunoştinţe de specialitate 
- a folosi deprinderi specifice 
- a analiza şi a lua decizii 
- a fi creativ 
- a lucra cu alţii ca membru al unei echipe 
- a comunica eficient folosind corect termeni tehnici de specialitate 
- a te adapta la mediul de muncă specific 
- a face faţă situaţiilor neprevăzute

  Evaluarea competenţelor profesionale este procesul prin care sunt colectate şi analizate dovezile necesare pentru judecarea competenţei în raport de cerinţele standardului ocupaţional. Standardul este documentul reper invariant pentru îndeplinirea calitativă a activităţilor legate de competenţele necesare practicării unei ocupaţii. Evaluarea competenţelor profesionale este un proces complet diferit de sistemul tradiţional de evaluare a cunoştinţelor. Evaluarea competenţelor profesionale este un proces care presupune consultarea şi colaborarea dintre evaluator şi candidat. Înaintea începerii evaluării, evaluatorul trebuie să se asigure că persoana care solicită evaluarea este pregătită pentru acest proces şi a înţeles conţinutul procesului de evaluare. Evaluarea competenţelor are loc prin furnizarea de către solicitant (candidat) a dovezilor de competentă care sunt interpretate de către evaluator. Dovezile de competenţă acumulate sunt rezultate considerate parţiale şi atât candidatul cât si evaluatorul pot solicita clarificări suplimentare. 
  La finalul evaluării rezultatul poate fi competent sau încă nu competent şi, atât într-un caz cât şi în celălalt, evaluatorul va face necesarele recomandări. 
  Competenţele pot fi obţinute prin diverse forme de învăţământ şi de pregătire, inclusiv prin autoinstruire. Evaluarea competenţelor profesionale se face în conformitate cu un invariant – standardul ocupaţional – iar persoana evaluată trebuie să dovedească competenţele profesionale descrise în standard. Evaluatorul şi candidatul vor planifica şi organiza împreună procesul de colectare a dovezilor de competenţă şi vor stabili de comun acord unităţile de competenţă pentru care se va derula procedura de evaluare. 
Metodele folosite în procesul de evaluare vor evidenţia cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru efectuarea activităţilor de muncă şi, mai ales, capacitatea candidatului de a obţine rezultatele practice aşteptate. 

  Metodele de evaluare utilizate evidenţiază: 
- Cunoştinţe şi deprinderi dovedite de către candidat 
- Capacitatea de înţelegere şi de alegere dintre alternative 
- Atitudinea candidatului faţă de anumite situaţii de muncă 
- Capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate 
- Capacitatea de a acţiona în situaţii neprevăzute

  Colectarea dovezilor de competenţă ale candidaţilor incluşi în procedura de evaluare are loc prin intermediul următoarelor metode de evaluare:

- autoevaluarea 
Autoevaluarea este aprecierea personală, proprie a candidatului faţă de activităţile pe care poate şi ştie să le execute, faţă de aptitudinile şi atitudinile cerute prin standardul ocupaţional. Prin autoevaluarea iniţială, candidatul îşi face bilanţul propriilor performanţe profesionale şi îşi analizează, cât mai obiectiv cu putinţă, rezultatele. 
Fişa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului să treacă în revistă şi să-şi analizeze propria capacitate profesională în raport cu cerinţele standardului. Autoevaluarea este focalizată pe cele trei aspecte principale ale competenţei: „ştiu”, „pot să fac”, „am dovezi de competenţă valide”. Completarea fişei de autoevaluare nu constituie o dovadă de competenţă în sine, dar este deosebit de importantă, pentru că îi ajută, atât pe candidat cât şi pe evaluator, să decidă care sunt competenţele, cunoştinţele şi deprinderile ce vor fi evaluate. Dovada obţinută pe baza aplicării acestui instrument nu se ia în considerare la evaluarea competenţelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop încurajarea participării candidatului în cunoştinţă de cauză la procesul de evaluare.

- portofoliul de certificări şi lucrări anterioare 
Portofoliul de certificări şi lucrări anterioare îi oferă evaluatorului posibilitatea de a cunoaşte şi analiza experienţa personală anterioară a candidatului şi gradul în care aceasta este utilă în procedura de evaluare. Candidatul va putea include aici documente, certificate, diplome, extrase din lucrări anterioare relevante pentru competenţele administratorului de reţea de calculatoare, rapoarte de apreciere din partea altor persoane. 
Portofoliul unui candidat poate include: 
- diplome de studii 
- certificate, atestări, diplome obţinute la cursuri de formare, la concursuri şi competiţii 
- aprecieri la adresa activităţii şi a rezultatelor obţinute de cel evaluat 
- scrisori de recomandare - utilizate la încadrarea în anumite posturi, funcţii; 
- extrase din proiecte, lucrări, publicaţii elaborate anterior de către candidat şi din care pot fi extrase dovezi de competenţă 
- raport / rapoarte din partea altor persoane

Raportul din partea altor persoane este o apreciere argumentată din partea unor colegi, şefi, colaboratori. Rapoartele din partea altor persoane pot fi folosite de către evaluator ca metodă suplimentară de apreciere a competenţelor profesionale

- interviul 
Interviul este întâlnirea „faţă în faţă” dintre candidat şi evaluatorul desemnat. Pentru interviu, evaluatorul va pregăti un set de întrebări (test oral) prin care să poată aprecia nivelul de cunoştinţe şi experienţa practică a candidatului. Răspunsurile oferite de către candidat la aceste întrebări vor constitui dovezi de competenţă. Interviul (testul oral) este metoda prin care evaluatorul poate aprecia: modul de gândire şi de exprimare ale candidatului, nivelul cunoştinţelor şi modul în care sunt ele aplicate în practică, modul de abordare şi de rezolvare a problemelor practice, capacitatea de argumentare şi de selectare a soluţiei potrivite într-un context dat. 

- observarea directă 
Observarea directă este metoda de evaluare prin care candidatul îşi poate demonstra în practică nivelul de cunoştinţe şi deprinderile. Evaluatorul va observa în mod direct activitatea practică desfăşurată de candidat. Pentru observarea directă evaluatorul va pregăti un set de probleme, întrebări, studii de caz pentru care va urmări apoi logica de rezolvare pe care o propune candidatul şi modul practic de rezolvare. Observarea directă are loc într-un mediu în care pot fi executate operaţii practice. Această metodă de evaluare implică culegerea de informaţii prin observarea unei activităţi concrete şi în condiţii reale. Evaluatorul poate aprecia capacitatea de îndeplinire a cerinţelor la locul de muncă al candidatului, atitudinile şi aptitudinile manifestate, limbajul utilizat în comunicarea cu alte persoane, reacţiile la diverşi stimuli perturbatori, emoţiile, conştiinciozitatea, eficienţa.

- simularea sau demonstraţia structurată 
Simularea sau observaţia structurată poate înlocui observarea directă. În locul observării directe, se poate simula o situaţie reală, un context practic în care persoana evaluată va trebui să aplice cunoştinţe şi să dovedească deprinderi şi atitudini.

- testul scris 
Testul scris este o metodă de evaluare standardizată ( conţinut, redactare, notare identică pentru toţi) care permite stabilirea nivelului cunoştinţelor şi a modului de operare cu acestea de către candidat, care are drept scop obţinerea într-un timp relativ scurt a unor informaţii cuantificabile independent de subiectivitatea evaluatorului.

- proiectul 
Proiectul este o lucrare originală elaborată de candidat, care are ca obiectiv rezolvarea unei probleme de complexitate medie. Se consideră că pentru elaborarea proiectului, candidatul va desfăşura activităţi de documentare, de cercetare şi va depune efort pentru conceperea unei lucrări sau a unui produs.

Evaluatorul de competenţe profesionale
Evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă de muncă recentă şi demonstrată în practicarea ocupaţiei. Evaluatorul este certificat ca atare de Consiliul Naţional al Formării Profesionale a Adulţilor, pe baza standardului ocupaţional „Evaluator de competenţe profesionale”. 
Evaluatorul are, în procesul evaluării profesionale, următoarele responsabilităţi: 
- Clarifică pentru candidat conţinutul standardului ocupaţional şi etapele procesului de evaluare 
- Îl asistă pe candidat în efectuarea autoevaluării şi, legat de aceasta, în identificarea competenţelor pentru care solicită evaluarea 
- Colaborează cu candidatul pentru planificarea etapelor evaluării 
- Efectuează evaluarea, judecă dovezile de competenţă prezentate de candidat, în raport de cerinţele standardului ocupaţional 
- Identifică necesarul suplimentar de pregătire şi studiu de care are nevoie candidatul atunci când decizia pentru unele unităţi de competenţă este „încă nu competent”. 
- Înregistrează şi raportează rezultatele evaluării

Evaluatorul de competenţe profesionale nu urmăreşte să pună în evidenţă lipsurile candidatului privind modul de realizare a activităţilor prevăzute în standardul ocupaţional, ci îl ajută să-şi demonstreze competenţele, îndrumând procesul de producere a dovezilor de competenţă. Evaluatorul este pilonul central al sistemului de evaluare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale. Evaluatorul hotărăşte dacă dovezile de competenţă acumulate, colectate de la un candidat, sunt suficiente pentru ca solicitantul să fie declarat competent pentru toate unităţile de competenţă din standardul ocupaţional sau numai pentru o parte dintre ele. Evaluatorul îi va cere candidatului să revizuiască, să completeze dovezile de competenţă produse, în aşa fel încât ele să fie concludente şi să justifice decizia finală a evaluatorului.

Etapele procesului de evaluare 
Etapele procesului de evaluare sunt:

I. Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor 
Candidatul depune o cerere la centrul de evaluare. Candidatului înscris i se repartizează un evaluator de competenţe profesionale certificat, care va răspunde de punerea în aplicare a întregului proces de evaluare.

II. Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării 
Evaluatorul explică, detaliază - la cererea candidatului - conţinutul şi prevederile standardului, îi prezintă fişa de autoevaluare explicându-i modul de completare. Candidatul analizează fiecare aspect al competenţelor pentru care solicită evaluarea, aşa cum este el identificat în fişa de autoevaluare, şi decide dacă poate sau nu să producă dovezi din care să rezulte clar şi fără echivoc că este competent. În acelaşi timp, face un inventar al posibilelor dovezi de competenţă colectate anterior - pe parcursul acumulării experienţei de muncă - şi stabileşte sub ce formă poate să le prezinte evaluatorului.

III. Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea 
După ce candidatul a completat fişa de autoevaluare urmează analizarea ei împreună cu evaluatorul. În urma acestei analize, dacă evaluatorul constată că experienţa de muncă precum şi capacitatea profesională a candidatului pot fi puse sub semnul întrebării, că îi va fi dificil sau poate chiar imposibil candidatului să aducă dovezi reale de competenţă, îi poate recomanda să amâne intrarea în procesul de evaluare până în momentul în care va acumula suficiente cunoştinţe şi experienţă practică pentru a-şi dovedi competenţa. Decizia de intrare în procesul de evaluare aparţine candidatului care hotărăşte dacă intră în procesul de evaluare pentru o unitate de competenţă specifică ocupaţiei, un grup de unităţi sau pentru întreaga ocupaţie.

IV. Planificarea şi organizarea procesului de evaluare 
Evaluatorul şi candidatul planifică de comun acord procesul de evaluare. Durata procesului de evaluare nu trebuie să depăşească 30 de zile.

V. Culegerea dovezilor de competenţă 
În evaluarea competenţelor profesionale, dovezile de competenţă produse de candidat sunt judecate în raport cu aspectele critice stabilite pentru fiecare unitate de competenţă din standard. Dovezile de competenţă sunt culese din mai multe surse. Dovezile de competenţă directe sunt culese în cadrul procesului propriu-zis de evaluare prin aplicarea metodelor de evaluare relevante: proiectul, testul scris, interviul, observarea directă, observarea structurată (simularea). Dovezile de competenţă indirecte sunt prezentate de către candidat ca produse ale activităţilor realizate anterior evaluării: portofoliul de rapoarte, certificări şi lucrări anterioare. Evaluatorul va sintetiza pentru fiecare dovadă produsă de candidat aspectele critice care au fost acoperite. În anumite situaţii ar putea fi necesare şi dovezi de competenţă suplimentare, în situaţia în care, prin analizarea dovezilor directe şi indirecte existente, evaluatorul nu a putut adopta decizia „competent”: nu au fost acoperite integral aspectele critice specifice fiecărei competenţe sau nu a fost demonstrată competenţa în toate contextele menţionate în standard.

VI. Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa 
Dovezile de competenţă sunt analizate şi judecate de evaluator în raport cu aspectele critice importante, corespunzătoare unităţilor de competenţă pentru care candidatul a cerut evaluarea.

VII. Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării 
Evaluatorul înregistrează rezultatele evaluărilor în dosarul de evaluare al fiecărui candidat. La sfârşitul evaluării, evaluatorul oferă candidatului un feedback prin care, în cazul în care decizia a fost „încă nu competent” pentru unele unităţi de competenţă, precizează ce cunoştinţe sau deprinderi practice îi lipsesc acestuia pentru demonstrarea respectivelor competenţe. De asemenea, după caz, îi recomandă căile pe care le poate urma pentru obţinerea acestora. În situaţia evaluărilor finalizate cu decizia „competent”, evaluatorul poate face o serie de recomandări pentru candidat. Ele vizează aspecte legate de atitudine, stil, eficienţă care pot fi îmbunătăţite, crescând astfel performanţa profesională. La fel de important este şi feedback-ul pe care candidatul îl dă evaluatorului pentru că el contribuie la creşterea calităţii muncii acestuia din urmă.

VIII. Eliberarea certificatului de competenţă 
Persoana declarată competentă pentru toate unităţile de competenţă din standardul ocupaţional sau numai pentru o parte dintre ele primeşte un certificat de competenţe profesionale. În certificatul de competenţe profesionale sunt menţionate unităţile de competenţă pentru care persoana a fost declarată competentă. Certificatul se completează de către secretarul centrului de evaluare care funcţionează în cadrul proiectului.

La finalul procedurii de evaluare, evaluatorul desemnat va păstra câte un dosar personal de evaluare pentru fiecare candidat evaluat. În dosar se vor regăsi următoarele documente: 
- Cererea candidatului de înscriere în procedura de evaluare a competenţelor profesionale conform standardului ocupaţional 
- Fişa de autoevaluare 
- Datele de identificare ale candidatului şi unităţile de competenţă pentru care solicită evaluarea 
- Dovezile de competenţă, directe şi indirecte, produse de candidat 
- Lista aspectelor critice acoperite în timpul evaluării 
- Decizia finală privind competenţa pentru unităţile de competenţă pentru care s-a făcut evaluarea, însoţită de comentariile şi recomandările evaluatorului. 
- Feedback din partea candidatului