Îndrumar pentru evaluarea competenţelor profesionale

  Autoritatea Naţională pentru Calificări (fostă CNFPA) este autoritatea naţională care coordonează şi controlează activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale. Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale se face pe baza unui standard ocupaţional şi oferă garanţia că persoana certificată a demonstrat că are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor descrise în acel standard.

  Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a aplica, transfera şi combina cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, cu scopul de a realiza activităţile cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional de referinţă. Competenţa profesională este dată de îmbinarea şi utilizarea armonioasă a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate.

  A fi competent înseamnă: 
- a aplica cunoştinţe de specialitate 
- a folosi deprinderi specifice 
- a analiza şi a lua decizii 
- a fi creativ 
- a lucra cu alţii ca membru al unei echipe 
- a comunica eficient folosind corect termeni tehnici de specialitate 
- a te adapta la mediul de muncă specific 
- a face faţă situaţiilor neprevăzute

  Evaluarea competenţelor profesionale este procesul prin care sunt colectate şi analizate dovezile necesare pentru judecarea competenţei în raport de cerinţele standardului ocupaţional. Standardul este documentul reper invariant pentru îndeplinirea calitativă a activităţilor legate de competenţele necesare practicării unei ocupaţii. Evaluarea competenţelor profesionale este un proces complet diferit de sistemul tradiţional de evaluare a cunoştinţelor. Evaluarea competenţelor profesionale este un proces care presupune consultarea şi colaborarea dintre evaluator şi candidat. Înaintea începerii evaluării, evaluatorul trebuie să se asigure că persoana care solicită evaluarea este pregătită pentru acest proces şi a înţeles conţinutul procesului de evaluare. Evaluarea competenţelor are loc prin furnizarea de către solicitant (candidat) a dovezilor de competentă care sunt interpretate de către evaluator. Dovezile de competenţă acumulate sunt rezultate considerate parţiale şi atât candidatul cât si evaluatorul pot solicita clarificări suplimentare. 
  La finalul evaluării rezultatul poate fi competent sau încă nu competent şi, atât într-un caz cât şi în celălalt, evaluatorul va face necesarele recomandări. 
  Competenţele pot fi obţinute prin diverse forme de învăţământ şi de pregătire, inclusiv prin autoinstruire. Evaluarea competenţelor profesionale se face în conformitate cu un invariant – standardul ocupaţional – iar persoana evaluată trebuie să dovedească competenţele profesionale descrise în standard. Evaluatorul şi candidatul vor planifica şi organiza împreună procesul de colectare a dovezilor de competenţă şi vor stabili de comun acord unităţile de competenţă pentru care se va derula procedura de evaluare. 
Metodele folosite în procesul de evaluare vor evidenţia cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru efectuarea activităţilor de muncă şi, mai ales, capacitatea candidatului de a obţine rezultatele practice aşteptate. 

  Metodele de evaluare utilizate evidenţiază: 
- Cunoştinţe şi deprinderi dovedite de către candidat 
- Capacitatea de înţelegere şi de alegere dintre alternative 
- Atitudinea candidatului faţă de anumite situaţii de muncă 
- Capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate 
- Capacitatea de a acţiona în situaţii neprevăzute

  Colectarea dovezilor de competenţă ale candidaţilor incluşi în procedura de evaluare are loc prin intermediul următoarelor metode de evaluare:

- autoevaluarea 
Autoevaluarea este aprecierea personală, proprie a candidatului faţă de activităţile pe care poate şi ştie să le execute, faţă de aptitudinile şi atitudinile cerute prin standardul ocupaţional. Prin autoevaluarea iniţială, candidatul îşi face bilanţul propriilor performanţe profesionale şi îşi analizează, cât mai obiectiv cu putinţă, rezultatele. 
Fişa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului să treacă în revistă şi să-şi analizeze propria capacitate profesională în raport cu cerinţele standardului. Autoevaluarea este focalizată pe cele trei aspecte principale ale competenţei: „ştiu”, „pot să fac”, „am dovezi de competenţă valide”. Completarea fişei de autoevaluare nu constituie o dovadă de competenţă în sine, dar este deosebit de importantă, pentru că îi ajută, atât pe candidat cât şi pe evaluator, să decidă care sunt competenţele, cunoştinţele şi deprinderile ce vor fi evaluate. Dovada obţinută pe baza aplicării acestui instrument nu se ia în considerare la evaluarea competenţelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop încurajarea participării candidatului în cunoştinţă de cauză la procesul de evaluare.

- portofoliul de certificări şi lucrări anterioare 
Portofoliul de certificări şi lucrări anterioare îi oferă evaluatorului posibilitatea de a cunoaşte şi analiza experienţa personală anterioară a candidatului şi gradul în care aceasta este utilă în procedura de evaluare. Candidatul va putea include aici documente, certificate, diplome, extrase din lucrări anterioare relevante pentru competenţele administratorului de reţea de calculatoare, rapoarte de apreciere din partea altor persoane. 
Portofoliul unui candidat poate include: 
- diplome de studii 
- certificate, atestări, diplome obţinute la cursuri de formare, la concursuri şi competiţii 
- aprecieri la adresa activităţii şi a rezultatelor obţinute de cel evaluat 
- scrisori de recomandare - utilizate la încadrarea în anumite posturi, funcţii; 
- extrase din proiecte, lucrări, publicaţii elaborate anterior de către candidat şi din care pot fi extrase dovezi de competenţă 
- raport / rapoarte din partea altor persoane

Raportul din partea altor persoane este o apreciere argumentată din partea unor colegi, şefi, colaboratori. Rapoartele din partea altor persoane pot fi folosite de către evaluator ca metodă suplimentară de apreciere a competenţelor profesionale

- interviul 
Interviul este întâlnirea „faţă în faţă” dintre candidat şi evaluatorul desemnat. Pentru interviu, evaluatorul va pregăti un set de întrebări (test oral) prin care să poată aprecia nivelul de cunoştinţe şi experienţa practică a candidatului. Răspunsurile oferite de către candidat la aceste întrebări vor constitui dovezi de competenţă. Interviul (testul oral) este metoda prin care evaluatorul poate aprecia: modul de gândire şi de exprimare ale candidatului, nivelul cunoştinţelor şi modul în care sunt ele aplicate în practică, modul de abordare şi de rezolvare a problemelor practice, capacitatea de argumentare şi de selectare a soluţiei potrivite într-un context dat. 

- observarea directă 
Observarea directă este metoda de evaluare prin care candidatul îşi poate demonstra în practică nivelul de cunoştinţe şi deprinderile. Evaluatorul va observa în mod direct activitatea practică desfăşurată de candidat. Pentru observarea directă evaluatorul va pregăti un set de probleme, întrebări, studii de caz pentru care va urmări apoi logica de rezolvare pe care o propune candidatul şi modul practic de rezolvare. Observarea directă are loc într-un mediu în care pot fi executate operaţii practice. Această metodă de evaluare implică culegerea de informaţii prin observarea unei activităţi concrete şi în condiţii reale. Evaluatorul poate aprecia capacitatea de îndeplinire a cerinţelor la locul de muncă al candidatului, atitudinile şi aptitudinile manifestate, limbajul utilizat în comunicarea cu alte persoane, reacţiile la diverşi stimuli perturbatori, emoţiile, conştiinciozitatea, eficienţa.

- simularea sau demonstraţia structurată 
Simularea sau observaţia structurată poate înlocui observarea directă. În locul observării directe, se poate simula o situaţie reală, un context practic în care persoana evaluată va trebui să aplice cunoştinţe şi să dovedească deprinderi şi atitudini.

- testul scris 
Testul scris este o metodă de evaluare standardizată ( conţinut, redactare, notare identică pentru toţi) care permite stabilirea nivelului cunoştinţelor şi a modului de operare cu acestea de către candidat, care are drept scop obţinerea într-un timp relativ scurt a unor informaţii cuantificabile independent de subiectivitatea evaluatorului.

- proiectul 
Proiectul este o lucrare originală elaborată de candidat, care are ca obiectiv rezolvarea unei probleme de complexitate medie. Se consideră că pentru elaborarea proiectului, candidatul va desfăşura activităţi de documentare, de cercetare şi va depune efort pentru conceperea unei lucrări sau a unui produs.

Evaluatorul de competenţe profesionale
Evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă de muncă recentă şi demonstrată în practicarea ocupaţiei. Evaluatorul este certificat ca atare de Consiliul Naţional al Formării Profesionale a Adulţilor, pe baza standardului ocupaţional „Evaluator de competenţe profesionale”. 
Evaluatorul are, în procesul evaluării profesionale, următoarele responsabilităţi: 
- Clarifică pentru candidat conţinutul standardului ocupaţional şi etapele procesului de evaluare 
- Îl asistă pe candidat în efectuarea autoevaluării şi, legat de aceasta, în identificarea competenţelor pentru care solicită evaluarea 
- Colaborează cu candidatul pentru planificarea etapelor evaluării 
- Efectuează evaluarea, judecă dovezile de competenţă prezentate de candidat, în raport de cerinţele standardului ocupaţional 
- Identifică necesarul suplimentar de pregătire şi studiu de care are nevoie candidatul atunci când decizia pentru unele unităţi de competenţă este „încă nu competent”. 
- Înregistrează şi raportează rezultatele evaluării

Evaluatorul de competenţe profesionale nu urmăreşte să pună în evidenţă lipsurile candidatului privind modul de realizare a activităţilor prevăzute în standardul ocupaţional, ci îl ajută să-şi demonstreze competenţele, îndrumând procesul de producere a dovezilor de competenţă. Evaluatorul este pilonul central al sistemului de evaluare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale. Evaluatorul hotărăşte dacă dovezile de competenţă acumulate, colectate de la un candidat, sunt suficiente pentru ca solicitantul să fie declarat competent pentru toate unităţile de competenţă din standardul ocupaţional sau numai pentru o parte dintre ele. Evaluatorul îi va cere candidatului să revizuiască, să completeze dovezile de competenţă produse, în aşa fel încât ele să fie concludente şi să justifice decizia finală a evaluatorului.

Etapele procesului de evaluare 
Etapele procesului de evaluare sunt:

I. Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor 
Candidatul depune o cerere la centrul de evaluare. Candidatului înscris i se repartizează un evaluator de competenţe profesionale certificat, care va răspunde de punerea în aplicare a întregului proces de evaluare.

II. Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării 
Evaluatorul explică, detaliază - la cererea candidatului - conţinutul şi prevederile standardului, îi prezintă fişa de autoevaluare explicându-i modul de completare. Candidatul analizează fiecare aspect al competenţelor pentru care solicită evaluarea, aşa cum este el identificat în fişa de autoevaluare, şi decide dacă poate sau nu să producă dovezi din care să rezulte clar şi fără echivoc că este competent. În acelaşi timp, face un inventar al posibilelor dovezi de competenţă colectate anterior - pe parcursul acumulării experienţei de muncă - şi stabileşte sub ce formă poate să le prezinte evaluatorului.

III. Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea 
După ce candidatul a completat fişa de autoevaluare urmează analizarea ei împreună cu evaluatorul. În urma acestei analize, dacă evaluatorul constată că experienţa de muncă precum şi capacitatea profesională a candidatului pot fi puse sub semnul întrebării, că îi va fi dificil sau poate chiar imposibil candidatului să aducă dovezi reale de competenţă, îi poate recomanda să amâne intrarea în procesul de evaluare până în momentul în care va acumula suficiente cunoştinţe şi experienţă practică pentru a-şi dovedi competenţa. Decizia de intrare în procesul de evaluare aparţine candidatului care hotărăşte dacă intră în procesul de evaluare pentru o unitate de competenţă specifică ocupaţiei, un grup de unităţi sau pentru întreaga ocupaţie.

IV. Planificarea şi organizarea procesului de evaluare 
Evaluatorul şi candidatul planifică de comun acord procesul de evaluare. Durata procesului de evaluare nu trebuie să depăşească 30 de zile.

V. Culegerea dovezilor de competenţă 
În evaluarea competenţelor profesionale, dovezile de competenţă produse de candidat sunt judecate în raport cu aspectele critice stabilite pentru fiecare unitate de competenţă din standard. Dovezile de competenţă sunt culese din mai multe surse. Dovezile de competenţă directe sunt culese în cadrul procesului propriu-zis de evaluare prin aplicarea metodelor de evaluare relevante: proiectul, testul scris, interviul, observarea directă, observarea structurată (simularea). Dovezile de competenţă indirecte sunt prezentate de către candidat ca produse ale activităţilor realizate anterior evaluării: portofoliul de rapoarte, certificări şi lucrări anterioare. Evaluatorul va sintetiza pentru fiecare dovadă produsă de candidat aspectele critice care au fost acoperite. În anumite situaţii ar putea fi necesare şi dovezi de competenţă suplimentare, în situaţia în care, prin analizarea dovezilor directe şi indirecte existente, evaluatorul nu a putut adopta decizia „competent”: nu au fost acoperite integral aspectele critice specifice fiecărei competenţe sau nu a fost demonstrată competenţa în toate contextele menţionate în standard.

VI. Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa 
Dovezile de competenţă sunt analizate şi judecate de evaluator în raport cu aspectele critice importante, corespunzătoare unităţilor de competenţă pentru care candidatul a cerut evaluarea.

VII. Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării 
Evaluatorul înregistrează rezultatele evaluărilor în dosarul de evaluare al fiecărui candidat. La sfârşitul evaluării, evaluatorul oferă candidatului un feedback prin care, în cazul în care decizia a fost „încă nu competent” pentru unele unităţi de competenţă, precizează ce cunoştinţe sau deprinderi practice îi lipsesc acestuia pentru demonstrarea respectivelor competenţe. De asemenea, după caz, îi recomandă căile pe care le poate urma pentru obţinerea acestora. În situaţia evaluărilor finalizate cu decizia „competent”, evaluatorul poate face o serie de recomandări pentru candidat. Ele vizează aspecte legate de atitudine, stil, eficienţă care pot fi îmbunătăţite, crescând astfel performanţa profesională. La fel de important este şi feedback-ul pe care candidatul îl dă evaluatorului pentru că el contribuie la creşterea calităţii muncii acestuia din urmă.

VIII. Eliberarea certificatului de competenţă 
Persoana declarată competentă pentru toate unităţile de competenţă din standardul ocupaţional sau numai pentru o parte dintre ele primeşte un certificat de competenţe profesionale. În certificatul de competenţe profesionale sunt menţionate unităţile de competenţă pentru care persoana a fost declarată competentă. Certificatul se completează de către secretarul centrului de evaluare care funcţionează în cadrul proiectului.

La finalul procedurii de evaluare, evaluatorul desemnat va păstra câte un dosar personal de evaluare pentru fiecare candidat evaluat. În dosar se vor regăsi următoarele documente: 
- Cererea candidatului de înscriere în procedura de evaluare a competenţelor profesionale conform standardului ocupaţional 
- Fişa de autoevaluare 
- Datele de identificare ale candidatului şi unităţile de competenţă pentru care solicită evaluarea 
- Dovezile de competenţă, directe şi indirecte, produse de candidat 
- Lista aspectelor critice acoperite în timpul evaluării 
- Decizia finală privind competenţa pentru unităţile de competenţă pentru care s-a făcut evaluarea, însoţită de comentariile şi recomandările evaluatorului. 
- Feedback din partea candidatului